„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” – Albert Einstein
Conceptul de Învăţământ Centrat pe Student a apărut pentru prima dată în lucrările lui F. H. Hayward încă din anul 1905. Ulterior, conceptul a fost dezvoltat de John Dewey în anul 1956. Carl Rogers a fost asociat apoi cu extinderea acestei abordări într-o teorie a educaţiei în anii 1980. De asemenea, această abordare a învăţării a fost asociată cu opera lui Piaget (învăţare dezvoltaţională) şi cea a lui Malcolm Knowles (învăţare auto-dirijată). Principiile de bază ale Învăţământului Centrat pe Student pot fi rezumate astfel:
- Încrederea în învăţarea activă mai degrabă decât în învăţarea pasivă;
- Accent pe învăţare profundă şi înţelegere;
- Responsabilitate personală şi profesională crescută din partea studentului;
- Un simţ crescut al autonomiei în cel ce învaţă;
- Interdependenţă între profesor şi cel ce învaţă;
- Respect de ambele părţi în relaţia dintre cel ce învaţă şi profesor;
- O abordare reflexivă a procesului de predare-învăţare de către amândouă părţile profesor-cel ce învaţă.
Învăţământul Centrat pe Student este bazat pe constructivism, ca şi teorie a învăţării, fiind clădit pe ideea că cei care învaţă trebuie să construiască şi reconstruiască cunoştinţele pentru a învăţa în mod eficient. Se consideră de asenenea că învăţarea este mai eficientă atunci când este parte a unei activităţi, cel care învaţă experimentând şi construind concepte şi obiecte. Învăţământul Centrat pe Student este înrudit învăţării transformative, care contemplă un proces de schimbare calitativă în interiorul celor care învaţă, precum un proces continuu al transformării, care se concentrează pe întărirea şi creşterea puterii de învăţare a studentului, dezvoltând abilitatea lor critică.
Principii generale care stau la baza ÎCS şi pun în valoare o înţelegere mai clară asupra subiectului:
Principiul I: Învăţământul Centrat pe Student necesită un proces de derulare reflexiv.
Principiul II: Învăţământul Centrat pe Student nu propune o soluţie de tipul „One-Size-Fits-All” – care să se potrivească tuturor.
Principiul III: Studenţii au stiluri diferite de învăţare.
Principiul IV: Studenţii au nevoi şi interese diferite.
Principiul V: Alegerea este importantă în învăţarea eficientă prin Învăţământul Centrat pe Student
Principiul VI: Studenţii au diferite experienţe şi cunoştinţe acumulate în timp.
Principiul VII: Studenţii ar trebui să aibă control asupra învăţării lor.
Principiul VIII: Învăţarea are nevoie de cooperare între studenţi şi personal.
Beneficii considerabile ale Învăţământului Centrat pe Student
Din punct de vedere colectiv, personalul didactic şi studenţii ar trebui să fie interesaţi să implementeze Învăţământul Centrat pe Student, urmând ca din acest sistem de predare să beneficieze ambele categorii. Acesta produce interacțiunea între părți (cross-over) şi avantaje pentru organizaţiile lor reprezentative. Totodată, Învăţământul Centrat pe Student aduce un plus atât instituţiilor în care abordarea învăţării este aplicată, cât şi societăţii, care devine un beneficiar cheie al absolvenţilor, aceştia fiind inovatori, cu gândire critică, reflexivă şi care sunt capabili să conducă înainte dezvoltarea în societate.
Învăţământul Centrat pe Student şi Procesul Bologna
Este acceptat unanim în Spaţiul European al Învăţământului Superior că Învăţământul Centrat pe student reprezintă o abordare care se concentrează mai mult pe nevoile celui care învaţă decât pe cele ale celorlaţi implicaţi în procesul educaţional. De asemenea, este agreat faptul că Învăţământul Centrat pe Student are în cele din urmă un impact relativ restrâns asupra proiectării şi flexibilităţii curriculei, conţinutului cursului, metodelor de învăţare folosite şi asupra consultării cu studenţii.
Adeseori divizat în linii de acţiune mai mici, Procesul Bologna nu a tratat în mod direct Învăţământul Centrat pe Student de la început. Conceptul a fost menţionat direct abia în Comunicatul de la Conferinţa ministerială despre Procesul Bologna de la Leuven/Louvain-la-Neuve din anul 2009.
Cu toate acestea, Procesul Bologna a reușit să includă câteva elemente care pot ajuta la stabilirea unui sistem bazat pe Învăţământul Centrat pe Student. Multe dintre acestea sunt instrumente care oferă studenților o flexibilitate crescută și permit o mai bună vizibilitate a calificărilor obținute de studenți, permițănd creșterea capacității de comparabilitate și compatibilitate în zona învățământului superior. Așa cum este descris mai jos, aceste instrumente se dovedesc a fi de ajutor pentru întărirea Învăţământului Centrat pe Student, fiindcă reformele inspirate de Procesul Bologna furnizează oportunitatea unor schimbări, înlocuind câteva dintre elementele rigide tradiționale din învățământul superior.
Procesul Bologna poate ajuta la întărirea ICS fiindcă este un sistem care a introdus schimbarea în mai multe țări europene, schimbare care, dacă a fost implementată corespunzător, a întărit flexibilitatea crescută și utilizarea învățării pe baza rezultatelor așteptate ale acesteia.