Pasiunea este calitatea principală a unui profesor, dar nu este destul să fii pasionat de un lucru, trebuie să te și dedici lui, doar atunci vei realiza ceva măreț. Asta face domnul profesor Radu Șerban, face viața studenților mai frumoasă, ne face să zâmbim la fiecare curs, ne expune informațiile în așa fel încât par foarte simple, deși matematica este subiectul.
Plăcerea cu care acest domn profesor predă și te îndeamnă să continui studiatul acasă nu-ți permite să nu faci lucrul respectiv. Îmi amintesc cu plăcere fiecare curs la care am participat, cursurile de Algebră din primul semestru. A fost un mod plăcut de a începe facultatea, cu un astfel de profesor; am fost fericită să descopăr un alt stil de a preda decât cel al profesorilor din școala generală și chiar a unora din liceu. Cu toții cunoaștem acel tipar, dar nu suntem conștienți la momentul respectiv cât de dăunător este el, cum ne impune o serie de limite invizibile legate de exprimarea părerilor noastre, de trecerea informațiilor pe care le primim prin propriul filtru, astfel rapindu-ne cel mai de preț lucru, alegerea. Încă ne lovim de acest tipar în facultate, dar ele contrastează cu exemplele minunate pe care voi le premiați, iar noi suntem acum capabili să facem diferența și să alegem.
Dacă aș descrie activitatea domnului profesor Radu Șerban, modul de predare al dânsului, aș începe cu pasiunea, chiar dacă am menționat-o și la început, cu siguranță nu exagerez dacă o mai folosesc încă o data, atât de multă pasiune se găsește în munca acestui domn professor, dar cel mai frumos lucru este că ea ne este transferată nouă, celor ce absorbim informațiile cu atâta sete. Cu siguranță că Algebra nu este o disciplină ușoară, iar când cineva reușește să o facă astfel merită apreciat.
Alte aspecte ale activității domnului professor ar fi blândețea cu care ni se adresează, eleganța în exprimare, lucruri care au adus studenții în băncile facultății uneori chiar într-un număr mai mare decât capacitatea unei săli, toate acestea pentru că prețuim cu toții calitățile dânsului.
Mă consider norocoasă pentru că am avut un astfel de profesor și țin să felicit această inițiativă frumoasă de a recompensa și de a face cunoascuți acești oameni minunați!
Student, Florentina Necula
Nu ştiu cât de mulţi dintre studenţii Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică l-au avut ca şi profesor pe domnul Radu Şerban, însă cu siguranţă foarte mulţi au auzit, măcar o dată, de dânsul.
Nu am avut ocazia să îl am ca şi profesor, însă i-am auzit pe colegii mei mai mari vorbind deseori despre acest om ; eram oarecum dezamăgită că nu am avut ocazia să îl cunosc.
În iarnă, cu ajutorul şedinţelor de Tutoring organizate de SiSC (Sindicatul Studenţilor din Cibernetică), am avut onoarea să îl întâlnesc pe domnul Radu Şerban .Deşi au fost doar 80 de minute, în acest scurt timp am înţeles de ce studenţii îl aleg de ani de zile pe domnul profesor să susţină această şedinţă pregătitoare pentru examenul de matematică. Dozajul armonios între dragostea autentică pentru materia pe care o predă, simpatia pentru studenti, rigoarea bine temperată, simţul umorului, limbajul limpede, toate acestea au condus la desfăşurarea unei şedinţe din care am înţeles matematica explicată de dumnealui, altfel decât din manual sau de la orice altă persoană care mi-a predat vreodată această materie.
S-a putut observa cu uşurinţă că orizontul de cunoştinţe al domnului profesor depăşea cu mult hotarele specializării sale, reuşea să găsească acel echilibru între sobrietate şi camaraderie ,fără să-i inhibe pe studenţi. Cu siguranţă, reuşita examenului i se va datora în mare parte domnului profesor, care a reuşit să ne arate într-un timp scurt că orice materie oricât de grea ar părea, nu este imposibilă.
Student, Alexandra Guşeatu
Este aproape fix și în curând începe cursul de analiză matematică. Urc scările în grabă. Știu că deja am pierdut locurile din primele rânduri. ”Aaaah ”, îmi spun în gând, ucrând totuși scarile în mare grabă, sperând totuși într-o șansă. Ajung în sala de curs unde, după cum mă așteptam, întâlnim din nou prezență record. Prima parte a amfiteatrului este plină ochi, și cu chiu cu vai prin un loc in partea a doua a amfiteatrului.
E galagie în sală. Deodata însă se face liniște. Domnul profesor a intrat în sală, iar simpla lui prezență emană respect. Nimeni nu îndrăznește să scoată niciun cuvant până când domnul profesor ne adresează un jovial ”Bună ziua, domnilor studenți!”. Da… ”domnilor studenți” era adresarea dumnealui față de noi. Mulțimea îi răspundea înganat.
În curând domnul profesor urma să înceapa a preda următorul curs de analiză matematică, materie ce datorită lui devenea dintr-o dată așa ușor de înțeles.
Cum începe un curs al domnului profesor? Cu un rezumat al tuturor punctelor atinse în acel curs. Cum reușea să ne atragă și să ne facă să înțelegem mamematica, materie deloc ușoară? Eeee… acesta era secretul domnului profesor, și tocmai asta îl face un prof tare…
Dacă mă întrebați pe mine, aș spune că tocmai modul de a fi al domnului profesor îl face atât de deosebit. Felul său simplu atrăgea admirație, felul său blând atrăgea ascultarea noastră, iar felul sau explicit făcea matematica mai ușoară.
Domnul profesor era grozav doar pentru că era el. La cursul dumnealui simțeai ca ai în față pe cineva care are atat de multe de povestit, cineva care are atata experiență de viață încât sigur ar avea răspuns la orice întrebare. Și chiar așa era. Dacă îți plăcea matematica, iți plăcea cursul fiindcă matematica era predată ”ca la carte”, iar dacă nu îți plăcea matematica tot îți plăcea cursul fiindcă de fiecare dată plecai cu o poveste de viață spusă, poveste ce aducea un plus de valoare .
Despre domnul profesor Radu Șerban ar fi atât de multe de spus, însă este genul de profesor care nu are nevoie de nicio prezentare fiindcă noi îl știm deja. În ASE, numele domnului profesor este un adevărat brand, și stii sigur că dacă ai avut șansa să îl ai ca profesor faci parte din cei norocoși.
Acum domnul profesor nu mai predă. Îmi spun uneori că e o mare pierdere pentru noile generații. Ultima dată când l-am vazut a fost dintr-o întamplare în Gara de Nord. Mergea agale, gânditor, parca si-ar fi planuit următoarea lecție. Avea și nelipsita geantă diplomat. Am trecut pe lângă dumnealui spunându-i un timid ”Bună ziua, domnule profesor!”. Mi-a răspuns jovial si zâmbind prin nelipsitul ”Bună ziua domnișoară studenta!!”. Am trecut mai departe, însă după ceva timp m-am oprit în loc, m-am întors și l-am urmărit pe domn profesor pierzându-se în mulțime. Mi-am spus în gând: ”Ăsta da un prof tare!”
Student, Andra Alexă