Sunt complet nouă. Sunt nouă aici, în Iaşi, sunt nouă în conştiinţa profior şi-n rândul celorlalţi studenţi. Sunt nouă în această competiţie angrenată de dorinţa mea sinceră care-mi impune să vă induc imaginea ce o am şi acum întiparită în retină; o anume privelişte a unei îndrumătoare ce scrie si citeşte cu o poftă nebună pe pragul ce desparte psihologia de simplul empirism aflat la îndemâna oricui, ce desparte obiectivitatea de subiectivitate, cunoaşterea de necunoaştere. Încă nu-mi înteleg nevoia mea de a vă face cunoscută o asemenea postură; o fi poate din cauză că sub pleoape abundă a ferestre de cuvinte ce formează un colier la gâtul nopţii, ducându-mă imediat cu gândul la aştrii, ce se întâmplă a fi procedeul estimativ al profesoarei noastre. Nu erau niciodată steluţe întregi, ci doar jumătăţi sau sferturi, iar asta depindea de maniera în care-ţi susţineai judecata.
Se întâmplă să vă vorbesc despre unul din acei dascăli care stimează o slovă just punctată, care te face să analizezi din scoarţă în scoarţă teorii ca cele a le lui Piaget sau Vîgotski şi nu pentru că trebuie, ci doar pentru că îţi transmite acea fantezie pură dominată de cunoaştere în care te pierzi treptat. În timp acest joc aparent inocent îţi dă ocazia să te remarci, să creşti, să te dezvolţi pentru că ai oportunitatea să pălăvrăgeşti o oră întreagă despre cum consideri tu a fi psihologia şi nu după cum o dictează marii cercetători; în acea oră poţi să filtrezi informaţia în propriul lăuntric ca apoi s-o faci cunoscută şi profesoarei. Mai că te şi îndeamnă să vrei mai mult, să distingi mai intens, să te depăşeşti pe tine însuţi.
Cert ar fi că la orele dumneaiei se apreciază originalitatea, creativitatea, nelăsându-te niciodată cu îndoieli prin sertarul conştientului propriu, fiind mereu pregătită, oferind mereu feedback constructiv, impunând noi standarde.
Eu aşa am întâlnit-o pe Ţepordei Ana-Maria, prin ochii plini de experienţă a celor mai mari, ca fiind aproape de studenţi, mereu sinceră, obiectivă, care te îndrumă în psihologie printr-o procedură autentică. Mă face să cred că e una din acele profesoare care pune accent nepreţuit pe clipele de cunoaştere profundă, ce au rol în propria noastră dezvoltare, determinându-ne astfel să susţinem că se încadrează cu desăvârşire în tipologia unei “profe tari”.
“O profă tare te determină să fii profesor într-un domeniu, încurajându-te mai apoi să devi elev într-altul”, iar Ţepordei Ana-Maria ne aventurează pe zi ce trece tot mai profund în această traictorie plină de noi viziuni.
Student, Mihai AnaMaria